Am implinit 30 de ani, iar anul acesta am ales sa o sarbatoresc altfel decat de obicei – nu pentru ca am schimbat prefixul, ci pentru ca am simtit ceva diferit.
Nu mi-am mai dorit un party clasic ca pana acum, ci am simtit ca vreau sa ma vad, rand pe rand, cu oameni dragi si sa stau la povesti, sa ne conectam real si profund la o cafea buna, la un pahar de vin sau la un cocktail si, in jurul a ceva bun.
In 30 de ani mi-am conturat o viziune destul de clara asupra vietii, asupra a ceea ce e important pentru mine si de ce (asta nu inseamna ca nu se va schimba, dar momentan simt ca e exact ce trebuie).
Nu demult impartasam intr-un newsletter faptul ca singurul obiectiv legat de varsta de 30 de ani – nespus, nescris si neasumat in fata nimanui – a fost sa fiu “in the best shape of my life”. Exact asa mi l-am spus eu in cap la un moment dat, fara obiective SMART atasate si fara un plan de cum ar trebui sa ajung acolo. Dar simt ca mi l-am indeplinit cu brio, ba chiar am facut cu mai mult de atata si am trait o sumedenie de experiente minunate.
Ce am facut pana la 30 de ani?
– in primul rand, am cunoscut si am construit relatii cu o multime de oameni extraordinari, pentru care sunt recunoscatoare peste cuvinte pentru ca imi aduc incredere, putere si bucurie in suflet, pentru ca ma sustin atunci cand e greu si pentru ca ma incurajeaza si se bucura impreuna cu mine atunci cand ma mai apuca nebunia vreunui nou proiect, caci o data la cativa ani ma apuc, invariabil, de ceva nou 😀
– si apropo de proiecte sau de partea profesionala, pana la 30 de ani am fondat un ONG, am condus o revista, dar si o organizatie internationala, am lucrat la corporatie, mi-am dat demisia, am facut freelancing, am organizat cateva evenimente cu sute de oameni care pe cata energie mi-au consumat, pe atat de multa implinire mi-au adus, am construit un business de la minus zero care mi-a adus si multa implinire, dar si depresii, am cazut, am dat gres si m-am ridicat, am gasit si m-am integrat in cea mai frumoasa echipa, unita de scopul unui (alt) ONG, si, cu foarte putine exceptii, am facut ceea ce mi-a placut sau mi-am dorit (chiar daca uneori ce mi-am dorit mi-am dat seama ulterior ca nu era neaparat si ce imi placea cel mai mult)
– m-am razgandit asupra misiunii mele in viata de cel putin 5 ori (sau mai bine zis am redefinit-o)
– am facut voluntariat pe putin cateva mii de ore
– am participat la peste 500 de evenimente, am calatorit in 19 tari (de multe ori cu proiecte), m-am implicat in peste 20 de proiecte nationale sau internationale si am colaborat cu mai mult de 30 de organizatii de toate felurile, am livrat sesiuni de training in 6 tari si am avut in total vreo 3000 de participanti la toate cursurile pe care le-am tinut
– m-am apucat de fitness nefacand niciun sport vreodata in viata, m-am apucat de pole dancing cand in Romania doar fetele din club stiau de asa ceva si am devenit instructor de Partyrobics, care se bazeaza pe dans, fara sa fi urmat niciodata in viata cursuri de dans, am invatat singura sa gatesc de la zero, am descoperit cum sa ma simt bine in corpul meu si sa fiu sanatoasa fara pastile si tratamente cosmetice de niciun fel
– am ascultat povestile a sute de oameni de toate felurile, de la cei crescuti la casa de copii sau care locuiesc pe strada, la oameni care lucreaza in institutiile europene sau care castiga mai multi bani decat ar avea ce face cu ei, de la cei care au facut acelasi lucru toata viata la cei care isi traiesc viata intr-o continua incertitudine calatorind in lume, de la activisti la anarhisti, de la musulmani la atei si oameni care locuiesc in toate colturile lumii
– am ras, am plans, m-am indragostit, am iubit… am iubit la distanta, am iubit online, am iubit pe ascuns, am iubit copilareste, rebel sau nebuneste… m-am despartit, am suferit, am iubit din nou si am descoperit omul care ma face cea mai fericita
– am dormit in paturi de hotel de 5 stele si in Romania si in alte tari, dar am dormit si la camin, la oameni straini, in cort, in tren, in gara sau in aeroport
– am pierdut tramvaie, trenuri, avioane si autobuze si am pierdut sute bune de euro numai din asta
– am trait cu 3.000€ pe luna, dar si cu 1.000 de lei pe luna sau am avut luni in care nu am produs niciun leu
– am citit enorm de multe articole, am urmat peste 50 de cursuri pe o multime de tematici, de la inteligenta emotionala, la leadership, fotografie, oratorie, teatru, time management, marketing sau vanzari, am coach-uit oameni si am mers eu la coaching pentru a-mi depasi temeri si limitari, iar in total de-alungul timpului am investit in dezvoltarea mea lejer peste 10.000 de euro
– mi-am facut ordine in viata la propriu, trecand (chiar de curand) printr-un proces de triere a TUTUROR lucrurilor pe care le detin (folosind metoda Konmari) si am aruncat si respectiv donat vreo 40 de saci mari de obiecte, ceea ce a insemnat multa detasare emotionala, reprioritizare a lucrurile importante pentru mine si pastrarea doar a lucrurilor care imi aduc bucurie
– dintotdeauna m-am simtit mai degraba ca un “misfit”, iar in incercarea mea de a gasi acel grup de oameni intre care sa ma simt “ca acasa”, mi-am definit propria filosofie asupra vietii, pe care nu mi-e teama sa o impartasesc, chiar daca poate genera discutii in contradictoriu, si mi-am dat seama ca nu e despre a te potrivi unui grup, ci de a atrage si a pastra in jurul tau doar acei oameni cu care rezonezi
– mi-am definit prioritatile in viata si, incet-incet, am lucrat la fiecare dintre ele:
- Sanatate – care include nutritie – MancareCuCap.ro si miscare – Partyrobics)
- Emotii – care se refera la Conexiunea in Familie/Relatie, cu Prieteni si cu Sine
- Scop – care include parte de invatare si parte de Business (cursul online Do More Of What You Love)
M-am imbogatit pana la 30 de ani? Raspund fara teama cu un mare DA! Doar ca nu in sensul in care ne impinge astazi societatea sa intelegem bogatia – nu ma scald in bani, chiar dimpotriva, fiecare zi e o provocare.
Dar m-am imbogatit extraordinar de mult prin toate experientele traite – frumoase sau nu, placute sau dureroase, inspaimantatoare sau ciudate – pentru ca fiecare m-a ajutat sa ma inteleg ceva mai bine pe mine, cat si lumea in care traiesc.
M-am imbogatit enorm prin toti oamenii pe care i-am cunoscut, pentru ca de la fiecare am invatat cate ceva, fara exceptie.
Si m-am imbogatit nespus de mult prin propria-mi testare a limitelor – fizice sau psihice, in mod voit sau nevoit.
Si sunt recunoscatoare mai mult decat as putea vreodata sa exprim in cuvinte pentru aceasta viata.
Pentru urmatorii 10 ani nu imi propun nimic specific – decat sa traiesc la maxim fiecare clipa si sa continui sa fac ceea ce simt, sa continui sa invat, sa continui sa ma expun diferitelor experiente, sa continui sa cunosc oamenii si frumusetea naturii, sa continui sa iubesc si sa impartasesc celor din jur pozitivism si dragoste, asa cum pot si stiu mai bine.
Si sunt recunoscatoare pentru sutele de persoane care mi-au transmis mesaje minunate de ziua mea, indiferent de cale. Mi-as fi dorit sa va pot oferi fiecaruia o bucatica de “ceva bun”, pe care sa il savuram impreuna. Insa mi-am dat seama ca ce pot sa fac este sa va ofer cadou o reteta extrem de simpla, de care va puteti bucura oricand vreti, impreuna cu cine vreti, stiind ca este un dulce sanatos, cu recomandare si iubire de la Mihaela 🙂
Cel mai frumos cadou ar fi sa incerci aceasta reteta si sa o savurezi impreuna cu cineva drag, indiferent daca e iubitul/ iubita, mama, tata, copilul, vecinul, prietenul cel mai bun sau cel cu care nu ai mai vorbit de multa vreme. Sa il savurati impreuna si sa ii spui acelei persoane motivul pentru care o/il iubesti.
Acesta ar fi cel mai frumos cadou pentru mine – nu pentru ca e reteta mea si nici pentru ca vreau sa ma promovez. Ci pentru ca asa voi sti ca am contribuit, in mod concret si real, la bucuria si sanatatea ta – iar asta pentru mine inseamna ca am avut un impact pozitiv in lume, ceea ce inseamna ca mi-am indeplinit, cu inca putin, misiunea in viata 🙂
Cam asa arata rezultatul:
Te las in compania unui video care m-a inspirat:
La multi ani frumosi sa avem!
Cu iubire si recunostinta,
Mihaela.